Scris de Maria Bulat-Saharneanu   

pentru Vocea Basarabiei

Dacă cineva îşi face iluzii că după plecarea generalului Vladimir Ţurcan şi a acoliţilor săi din Partidul Comuniştilor, discursul agresiv, batjocoritor şi intolerant, caracteristic comuniştilor de când lumea, s-a diminuat, se înşeală amarnic. Iar dovezile sunt de faţă. Una dintre ele ar fi recentul Congres al partidului Moldova Unită, la care a fost ales preşedinte al formaţiunii. Pe lângă multe alte griji faţă de statul Republica Moldova,  vezi Doamne, doar lui îi pasă de destuinul lui, Vladimir Ţurcan nu a uitat să jignească alegătorii preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, dar şi pe ai Alianţei pentru Integrare Europeană, persiflând pe seama aflării lui în fruntea statului. Tot la acel Congres, Vladimir Ţurcan la fel nu a uitat să bată ţăruşi cam pe unde ar fi interesele Republicii Moldova sau, mai degrabă ale lui, numind ca prioritate strategică relaţia cu Rusia, Ţările Baltice, Polonia, dar excluzând cu bună ştiinţă România de pe listele lui. Mai mult ca atât, el s-a legat şi de decoraţia oferită lui Traian Băsescu  de către Mihai Ghimpu, îndrugând învinuiri peste învinuiri, dar fără să pună în calcul de câte ori puterea comunistă a dat decoraţii chiar şi duşmanilor Republicii Moldova. Dar de, când te afli la putere nu se ţine cont de opiniile şi sentimentele celor mulţi, nici chiar atunci, când maniera de a face politică îţi creşte adversari cu duiumul. Acest lucru, însă, e greu de recunoscut, mai ales atunci, când eşti deprins să faci politică bazată pe minciună şi tot cu minciuna să manipulezi o ţară de oameni, deveniţi, graţie guvernării la care ai luat parte, cei mai săraci in Europa.



Dar să ne întoarcem la discursul lui Vladimir Ţurcan la Congresul Moldovei Unite. Nu vi se pare foarte cunoscut, nu vi se pare că l-aţi mai auzit pe undeva!? Şi nu foarte departe, ci chiar a doua zi, la şedinţa activului PCRM. Şi acolo s-a tunat şi s-a fulgerat, şi acolo s-au pronunţat invective dintre cele mai mai grave, precum că la putere  "au revenit criminalii", gata "să-şi vândă ţara, pământul şi poporul", şi acolo România a fost acuzată că a transformat Republica Moldova " întro zonă de front". Nu vi se pare, că de fapt, discursurile ar fi trase la indigo, că la mijloc e aceeaşi manieră de a face politică şi că interesele celor doi generali au rămas la fel ca şi în perioada când se aflau în acelaşi partid.  Şi dacă e aşa, se impune întrebarea: de ce totuşi Vladimir Ţurcan a plecat din formaţiunea politică comunistă?  Ce nu l-a aranjat în această formaţiune, căreia i s-a dedat atâţea ani cu trup şi suflet şi unde a fost întotdeauna apreciat?  Dacă, însă, ne amintim că Vladimir Ţurcan a părăsit  Partidul Comuniştilor tocmai în momentul, când au prins a fi cercetate evenimentele din 7 aprilie, deducţia vine de la sine: plecarea i-a fost dictată de dorinţa de a dispersa responsabilitatea pentru implicarea-i pe faţă  în arborarea, pe cel puţin o clădire de stat, a drapelelor unor state străine. Or, cum să-ţi explici faptul, că unul dintre marii apărători ai simbolurilor statului Republica Moldova, precum este Vladimir Ţurcan, să dea sfaturi unor tineri cum să arboreze pe clădirea Preşedinţiei însemnele altor state, chiar dacă, precum se vehiculează, poliţiştii din clădirea Preşedinţiei ar fi fost ameninţaţi cu moartea. Cine trebuie să fii, ca în acele momente de mare tensiune, să găseşti drept unica soluţie pentru detensionarea situaţiei - arborarea unor drapele străine şi neapărat unul din ele să fie al României, care în acea îmbulzeală din faţa Preşedinţiei nici nu ar fi putut fi observate, de nu ar fi avut  grijă cineva să le arate cu degetul şi în acest fel să-i facă pe toţi matorii acestui fapt­!?  De aici, logic apare şi altă întrebare: dacă arborarea drapelelor cu invoirea unui reprezentant de seamă al statului Republica Moldova a detensionat situaţia, de ce pe la miezul nopţii a aceleeaşi zile s-a declanşat o groaznică vânâtoare de oameni, care s-a soldat cu moartea cel puţin a lui Valeriu Boboc şi cu tortura a numeroşi tineri, nevinovaţi în cele din urmă. Nu vi se pare şi Dvoastră, stimaţi radioascultători, că tocmai de aici se trage şi graba cu care Vladimir Ţurcan s-a alipit unui partid neluat în seamă de nimeni până adineaori?  Or, desprinderea, fie şi de ochii lumii de Partidul Comuniştilor, dovada făţărniciei fiind discursul similar al lui Vladimir Ţurcan cu al lui Vladimir Voronin,  te îndeamnă să deduci, că prin părăsirea Partidului Comuniştilor, Vladimir Ţurcan ar urmări cel puţin înjumătăţirea, dacă nu chiar anularea responsabilităţii pentru implicarea în evenimentele din 7 aprilie. Or, părăsirea Partidului Comuniştilor şi impulsionarea cu propriile puteri a altui partid care se vrea o Moldova Unită, dar care seamănă ca două picături de apă cu cel al comuniştilor, ar putea înmuia inima vreunui judecător, care va trebui, în conformitate cu legea, să-i anunţe vreo sentinţă. Acest lucru se poate întâmpla, însă, doar în cazul în care se va ajunge la un proces de judecată, deşi, precum se arată, e slabă nădejde :  politică pare a fi un adăpost sigur, mai cu seamă, pentru cunoscătorii de lege, care profitând de această virtute, ştiu cum s-o ocolească mai bine.



P.S. Cât privesc atacurile coordonate asupra României, un înţelept neapărat ar observa: cu cât mai primitiv ataci România în acest areal, cu atât mai mult lumea se ataşează de ea.



AUDIO

http://www.voceabasarabiei.net/index.php/stiri/editorial/7000-audio-maria-bulat-saharneanu-vladimir-urcan-al-doilea-vladimir-voronin-iar-moldova-unit-al-doilea-partid-al-comunitilor-